AVPS Sighișoara

Asociaţia Vânătorilor şi  Pescarilor Sportivi din Sighisoara este persoană juridică neguvernamentală, de drept privat, apolitică, fără scop lucrativ, cu patrimoniu propriu, distinct şi indivizibil. Este constituită pe principiul liberei asocieri din totalitatea vânătorilor şi pescarilor sportivi înscrişi în evidenţele sale.

A.V.P.S Sighisoara este afiliată la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România, având deplină autonomie organizatorică, funcţională şi financiară. Modul de organizare a vânătoriilor în asociații, are în zonă una dintre cele mai vechi tradiții din țară. Astfel, încă înainte de 1850, unii sighişoreni aveau dreptul de a vâna din partea autorităţilor. Aceşti pasionaţi de vânătoare s-au adunat şi în 1883 au pus bazele "Societăţii de vânătoare sighişorene", care avea rolul de a coordona activitatea pasionaţilor de vânătoare şi de a realiza expoziţii cu trofee.

Asociaţia avea în 1892 un număr de 28 de membri, iar în 1932 avea 24. Scăderea numărului de membri s-a datorat, în mare parte, creării celei de-a doua asociaţii de vânătoare, în perioada interbelică. Aceasta purta numele de: "Asociaţia generală de vânătoare sighişoreană", care, la rândul ei, avea un număr de 30 de membri.

Sighişorenii erau specializaţi pe vânătoarea de: iepuri, vulpi, bursuci, pisici sălbatice, raţe sălbatice şi mai rar lupi şi mistreţi. Se spune că primul vânător de mistreţi a fost profesorul Theodor Fabini în anii 80 ai secolului XIX. Mai apoi, contabilul prefecturii comitatului Târnava Mare, Heinrich Wachsmann va deveni expert în vânarea mistreţilor şi a primit porecla de "Mister".

Punctul central al asociaţiei era sărbătoarea Hubertus, unde erau felicitaţi cei mai buni vânători şi mai apoi erau cinstiţi cu un vin bun de Târnave.